Suflete cu blana

Trei articole (1, 2, 3) de la Dojo mi-au asternut un zambet pe buze si m-au determinat sa va povestesc si eu despre animalutele mele. Sunt doua la numar, doua sufletele blanoase si minunate, dar, din pacate, unul dintre ele este departe de mine, acasa, la Maramures. Am sa va povestesc intai despre Arli, un Malamut de Alaska superb (normal ca e superb, ca doar e al meu, nu? :)) ), flacau maaaareee, alura impunatoare si vreo 60 kg. Ochisorii lui caprui emana cea mai calda privire pe care am vazut-o vreodata la un caine. O privire plina de recunostinta, dar mai ales de dragoste pentru mine si pentru ai mei. O privire blanda, dar atat de feroce cand considera ca cineva dintre noi ar fi amenintat. Un animalut curat, cu blana mare, multa, semi-aspra la suprafata. E o adevarata placere sa il vezi cum se tranteste pe spate, isi ridica toate cele patru labute si cere mangaiere, in timp ce limba ii spanzura pe langa bot :)). Si daca ai curajul sa treci pe langa el si sa nu il iei in seama, atunci circul de pe lume. O tentativa de latrat, mai degraba certat, se ridica, porneste catre tine si fie se aseaza in fata ta si isi baga capsorul in mana, sa il mangai, fie se tranteste cu spatele in picioarele tale, silindu-te sa te ghemuiesti si, evident, sa il mangai. Deci scapare nu exista :)). Este un animal cuminte, inteligent, extrem de inteligent, care iubeste compania oamenilor si adora prezenta copiilor. Cand vede copii e gata, e topit de drag pentru ei, se tavaleste, se prosteste, povesteste cu ei. Doamne Doamne cate mai face. E sociabil cu alte animale, dar teritorial. In ultimii ani si-a cam impus prin oras statutul se sef :D (e feroce, ce mai). Si sa stiti ca are si o Lady a lui, o catelusa lup, cu care Arletele meu a intemeiat o frumoasa serie de 4 generatii de puiuti. Si acuma is in tandreturi iara. Sa stiti ca animalul asta isi iubeste catelusa mai ceva ca un om femeia. Cand aude doar cuvantul Lady se agita, se scanceste, scheauna, ofteaza, trage lesa si vrea la ea, indiferent daca e in perioade calde sau nu. Mi-e dor deja de el si pe zi ce trece mi se face si mai dor, de aceea am grija ca de fiecare data cand vorbesc cu tata, sa ii transmit sa il prinda de obrajori si sa il smotoceasca. Si el stie ca e de la mine, ca numai eu ii fac asa :)) Al doilea sufletel care imi incalzeste zilele este o pisica, o doamna de culoare gri-albastrui, pe numele ei Katja. Ca orice pisica, e o rasfatata mica. Si o guresa, fereasca Dumnezeu. Eu o pisica atata de povestitoare nu am mai vazut. In schimb e si destul de salbatica, in afara de mine musca si zgarie cam pe toata lumea care insista sa o mangaie mai mult de… 2 secunde :)). Pe clawd am vazut ca il tolereaza, dar in limitele bunului simt, bineinteles. Tot ghemotocul asta de blana e si ceasul meu desteptator, in fiecare dimineata infigandu-si labutele in coastele mele si mieunand cu frenezie. E un sufletel care are nevoie permanenta de atentie si de dragoste, nevoie care i se citeste in ochisorii ei galbeni. E o scumpete de animalut. Alte sufletele blanoase nu am, dar acestea doua pe care vi le-am prezentat mai sus, sunt comorile mele nepretuite, pe care le iubesc din tot sufletul :) Comorile (click pe poze pentru a vedea la dimensiunile originale): Arli Katja Share this: Facebook

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu