00:46

Miercurea cu 1798 de cuvinte

Numarate fix : 1798. Plus titlul. Nu o spun eu, o spune counter-ul wordpress. „Au existat momente in care imi imaginam ca trecerea pragului dintre varsta a II-a si a III-a, indiferent de ce mama ma-sii ar insemna asta, momentul acela imposibil de bifat cu rosu in calendar dar care s-ar fi insinuat odata cu ploile unei toamne stupide, ma va gasi prizonier al unei atitudini statuare intr-o carciuma cu geamuri slinoase, fete de masa uzate cu patratele albe si rosii si scrumiere patinate din aluminiu ieftin, impartind aceeasi masa cu o blonda prafuita si anosta care s-ar fi caznit sa imi explice intre doua pahare de coniac prost, contrafacut, cum a reusit sa rateze absolut toate oportunitatile pe care viata i le-a oferit. Eu m-as fi prefacut ca o ascult dar as fi fost mai degraba preocupat sa nu frang scrumul de doi centimetri de la capatul tigarii uitate intre degetele mainii abandonate parca de zeci de ani pe masa, ca si cum momentul in care scrumul s-ar frange ar fi echivalat cu clipa in care as fi incetat sa mai respir. Intr-un mod voit inexplicabil , in momentele in care aceasta viziune se asternea ca o ceata laptoasa peste ganduri, incoerenta dar aproape palpabila, nu senzatia ratarii era cea care ma incerca, ci sentimentul unei vieti traite din plin. „Asa ajung analfabetii functionali ai vietii. Nu stiu sa numere secunde, dar pot desena fete de oameni”, as fi gandit atunci, in acele momente.” Randurile astea, scrise pe o pagina de agenda pe care textul imprimat in coltul din dreapta sus al foii mi-a permis sa reusesc sa o incadrez destul de precis in timp : „februarie, 2006”, le-am gasit alaltaieri intre paginile unei carti din biblioteca. E unul dintre zecile de inceputuri ale sutelor de romane pe care, in naivitatea unor ani demult trecuti, mi-am permis sa imi imaginez ca le voi putea scrie vreodata. Gandul ca as putea face asa ceva intr-o buna zi, nu era de natura sa-mi ocupe prea mult timp. Venea pe nepusa masa, ramanea pret de o cafea si tot in aburii cafelei se pierdea, indepartandu-se. Imi amintesc ca am citit destul de recent undeva, ufff… memoria incepe sa se joace cu nervii mei…, parca sa spun ca era pe blog la Cuvanta  - lasati-ma cateva clipe sa verific…, da, la Cuvanta era , ca a intalnit destul de des intentia clar exprimata de catre unii de a lua in calcul scrierea unei carti. Din ceea ce retin, eu doar pe Adelina am auzit-o spunand ceva in sensul asta si, in cazul strict particular al Adelinei, mi s-a parut chiar o idee buna, cu conditia pe care insa nu am sa i-o spun niciodata de-a nu pleca la drum doar ca raspuns la un pariu. Ma rog, e fata mare si dasteapta, stie ea ce si cum sa faca. In ceea ce ma priveste, deciziei asupra carei nu voi reveni vreodata – aceea de a nu deveni niciodata autor de carte, i s-a adaugat o noua justificare. Am citit ieri cartea lui Camilien Roy, „Arta de a respinge un roman” (Colectia Rasul lumii, Humanitas, 2009). Din „cuvant inainte” : „Tocmai ati lasat stiloul jos. Pret de cateva clipe, cu un aer de beatitudine si satisfactie, ramaneti cu privirea atintita pe ultimul rand al primului dumneavoastra roman. Dupa luni indelungate (daca nu cumva ani) de efort si de perseverenta, va vedeti in sfarsit opera terminata. Ametit de euforia muncii implinite, va lasati molesiti de betia creatorului care isi admira rezultatul trudei anevoioase. Un sfat : va implor, tineti pe loc acest moment divin si savurati aceste cateva minute de plenitudine. Deoarece, dupa cum veti afla destul de repede, aceasta fericire este mai efemera decat viata unei gaze canceroase. Prefer sa va previn fara intarziere, manuscrisul dumnea voastra de trei sute si ceva de pagini cu frumoasa lui poveste de dragoste, descrierile somptuoase si personajele atat de tulburatoare care v-au bantuit zi si noapte vreme de luni de zile – puteti la fel de bine sa-l aruncati la cos. Nu veti gasi niciodata vreun editor interesat de el. Puteti sa ma credeti pe cuvant, stiu cate ceva. Evident, deocamdata nu aveti nici cea mai mica banuiala.” Cartea nu este una pretentioasa, este „rasfirata”, aerisita si se poate citi lejer in tren, intre Medgidia si Fetesti. Am cumparat-o cu 5,24 lei si, iertat sa fiu, nu cred ca face mai mult de atat. Ea contine 102 (sper sa fi numarat bine)  stiluri in care poate fi alcatuita scrisoarea prin care editorul caruia v-ati adresat pentru publicarea romanului v-ar putea raspunde. Dintre ele : clasic, agresiv, onest, respectuos, necinstit, oficial, tergiversant, naucitor, optimist, ofuscat, paranoic, modest, pesimist, pornografic, anarhist, arogant, sententios, etc. Inclusiv „Haiku : Un manuscris se naste/ Cuvintele fragile se desteapta/ Spada se inalta si ucide.”. Am selectat trei astfel de raspunsuri. Nu stiu daca sunt cele mai „bune”, dar cu siguranta nu sunt dintre cele slabute, plictisitoare, fiindca nici acestea, din pacate, nu lipsesc din cuprinsul cartii. „ofuscat In treizeci si cinci de ani de munca in sistemul editorial, nu am intalnit niciodata o lucrare comparabila cu a dumneavoastra. Indrazniti sa numiti asta un roman. Domnule, pot sa va asigur de doua lucruri : nu sunteti scriitor si aveti nevoie de ajutor. Maculatura asta, pe care ati avut proasta inspiratie sa ne-o supuneti atentiei, ne-a socat in cel mai inalt grad. Organizatia noastra este modesta, dar asta nu va da voie in niciun caz sa ne jigniti cu o mazgalitura atat de indigesta. Probabil ca aveti un dispret fara de margini fata de limba franceza si fata de oamenii devotati trup si suflet meseriei noastre daca puteti crede ca pe cititori i-ar putea interesa o asemenea adunatura de ineptii. Lipsa dumneavoastra de inteligenta nu este egalata decat de desavarsita dumneavoastra lipsa de rafinament. Mlastina namoloasa care va serveste drept creier si din care v-ati luat inspiratia pentru acest debut gretos ma ingheata de dezgust. Va plang, domnule. Niciodata nu vom publica un manuscris pe cat de abject, pe-atat de grosolan. Pe viitor, va interzicem sa ne mai trimiteti orice specimen iesit din mintea dumneavoastra, care este vadit bolnava. Tratati-va si tineti-va departe de literatura. Habar nu aveti ce este ea si ati mazgalit deja prea multa hartie.” „post-fuziune Am primit manuscrisul dumneavoastra si avem regretul de a va informa ca nu a fost retinut pentru publicare de departamentul nostru de marketing. Din luna iunie editura noastra a fuzionat cu o multinationala editoriala. Din acest parteneriat decurge o noua orientare a continuturilor. In scopul de a ne rentabiliza cat mai mult cu putinta optiunile editoriale, ne concentran din ce in ce mai mult pe biografii de celebritati, de personalitati publice sau politice. Cartile pentru copii, cartile de bucate si cele care au ca subiect spiritualitatea si dezvoltarea personala vor ocupa de-acum inainte un loc mai important in catalogul nostru. Suntem totusi receptivi la povestirile despre experiente adevarate si la marturiile unor necunoscuti care dezvaluie scandaluri financiare sau drame umane. Salvarile spectaculoase si itinerarele iesite din comun ne intereseaza nespus. Traversarea unui desert pe bicicleta de catre un olog orb este un bun exemplu de carte in care am putea investi. Dupa cum puteti constata, preferinta noastra consta in continuare in faptele traite. Cu alte cuvinte, daca ati fost victima unui viol, a unei violente fizice, sexuale, a unui incest sau a oricarei alte perversiuni sexuale, am fi dispusi sa va citim. Pe deasupra, daca ati avut probleme serioase cu drogurile sau cu alcoolul, am putea deopotriva sa fim interesati sa va publicam. Ce vreti, in zilele noastre, nenorocirea si mizeria se vand foarte bine. Va multumim pentru intelegere si asteptam sa va recitim cu placere.” „insensibil Ascultati, domnule, Nu stiu daca v-a incurajat cineva sa scrieti, dar un lucru e sigur : persoana aceea a pierdut un bun prilej de a tacea din gura. Scrieti atat de prost incat nu m-am putut impiedica sa citesc cu glas tare anumite pasaje din manuscrisul dumneavoastra colegilor din redactie. Am ras cu totii ca niste smintiti. Va spun drept, ne-a durut burta de-atata ras. Pe birourile noastre se revarsa manuscrise proaste cu tona; dar rar am vazut ceva atat de ratat ca al dumneavoastra. Am fost insa cumsecade. In scopul de a va cruta de o si mai mare umilire, mi-am luat libertatea de a va distruge manuscrisul. Sa lasi sa circule un asemenea gunoi prin edituri e moarte curata pentru un scriitor. De altfel, probabil ca e deja prea tarziu. Oricum, ce-mi pasa mie. N-aveti decat sa faceti ce vreti – la urma urmei nu e treaba mea. Avortonul asta, dumneavoastra l-ati adus pe lume si acum trebuie sa vi-l asumati. Dar, in locul dumneavoastra, nu as mai face asa ceva. Puneti jos condeiul, ardeti-va scrierile si tineti-va departe de literatura, fiindca ar fi mai bine pentru toata lumea. Si incetati sa trimiteti genul asta de manuscris editurilor. Intr-o buna zi o sa dati peste cineva fara suflet, care o sa va spuna adevarul in fata, si o sa vedeti ca o critica negativa poate provoca rani care nu se inchid cu una cu doua.” Si, in „concluzie Asta e ! Frumos portret, nu-i asa ? Mai sunteti la fel de convins ca vreti sa scrieti si sa fiti publicat intr-o buna zi ? V-am prevenit, mediul editorial e murdar. Nu e loc pentru cei slabi si buni la suflet. Esti lovit din toate partile si adeseori sub centura. Era timpul sa aduca cineva marturie despre acest genocid al generatiei literare de azi. Denuntandu-i pe acesti actori ai lumii literelor, am facut un pas foarte riscant. Probabil ca am pus capat prematur carierei mele de scriitor. S-ar putea ca propria-mi viata sa fie amenintata (amintiti-va de editorul paranoic, ala e-n stare de orice), dar nu regret nimic. Oricum, dupa parerea oamenilor astora, eram deja un paria al literelor, asa ca nu mai aveam ce pierde. Dezgustat de cuvinte si de romane, nu voi mai scrie niciun rand. Voi incepe o viata noua, sperand ca paginile pe care le-ati terminat de citit, vor ajuta la salvarea unui tanar scriitor necunoscut de primejdia care-l pandeste si pe care o ignora. Puteti lua aceasta carte drept testamentul meu si unica mea contributie la literatura.” No, iar m-am lungit. Am ca scuza ca ieri am avut laptopul bolnavior, malware-lit de nenorocitul motor de cautare Tuvaro cu care m-am pricopsit odata c-un update inofensiv. Si tata ziua am tot resoftat fiindca, credeti sau nu, e muuult mai lejer sa pui lucrurile la punct atunci cand folosesti un windows piratat decat unul cu licenta. Abia catre miezul noptii si doar gratie faptului ca laptopurile Samsung dispun de-un softulet numit Samsung Recovery Solutions care ti-l readuce fix la starea de dinainte de prima utilizare, virgin si neintinat, am reusit sa respir si eu usurat si sa-mi bag cornu-n perna pentru un somn de sase ore, fara vise. 17.23, Later, jenant de later, edit : Mie de ce pisici nu mi-a atras nimeni atentia ca azi e joi si ca, astfel, titlul postarii se potriveste cu ziua din calendar la fel cum se potrivesc gogonelele murate la rasolul de salau ? 

My Instagram