Sunt zile in care as vrea sa fiu invizibila. La propriu, nu numai la figurat. Numai ca, prin felul in care arat, asta e practic imposibil. Dar sunt zile in care m-as ascunde de lume, de oameni, de telefoane, de voci, de iluzii, de strangeri de maini, de zambete, de emotii si chiar si de ganduri. Sa nu ma gaseasca, sa nu ma afle, sa nu ma mai stie. Sunt zile in care viorile-mi canta prea tare, iar altele in care viorile-mi tac. Ma uit la arcusul de demult lasat sprijinit pe un perete imaginar ce a adunat deja prea multe goluri de la cuiele batute, doar-doar vor sta mai bine agatate firele iubirii.
